A. Caracteristici şi mărci ale politicii culturale ungare
Peter Inkei , director al Observatorului general în finanţarea culturii în Europa Centrală şi de Est ( www.culturalpolicies.net )
El citează din Compendium- ul scris despre profilul a 41 de ţări. La această lucrare au colaborat experţi independenţi, care au luat în considerare priorităţi ale politicii culturale actuale, cum ar fi:
• rolul noilor actori într-un sistem de guvernare care se schimbă;
• identitate culturală, diversitate şi dialog intercultural;
• sprijinul creativităţii;
• participare în viaţa culturală;
• dimensiunile economică, legală şi educaţională a politicilor culturale.
Astfel, referindu-se strict la politica culturală în Ungaria, Peter Inkei remarcă ca aceasta se bazează pe:
• moşteniri culturale, respectiv clădirile naţionale;
• identitate (mentalitate naţională).
Înainte de 1990 cultura ungară a suferit două mari şocuri: pierderea războiului (care a generat un sentiment nu de răzbunare, ci de căutare a dreptăţii) şi impactul influenţei sovietice.
După 1990, s-au identificat două mari probleme: autonomia dată fiecărui sat (astfel apărând ~ 3000 centre culturale, care au dus la o administrare scumpă) şi formarea regiunilor (din trei, patru judeţe) care însă nu au structuri administrative, funcţionând în continuare administrarea la nivelul fiecărui judeţ. Din păcate, Consiliile judeţene se pot ocupa din ce în ce mai puţin de centrele culturale deoarece banii daţi de U.E. sunt pentru regiuni şi nu pentru fiecare judeţ în parte.
În privinţa bugetului, 1/3 (29,6 %, din care 1,39 % pentru centrele culturale) din fonduri pentru proiecte culturale vin de la Ministerul Educaţiei şi Culturii iar restul de la nivel local. Cererile la nivel local au crescut iar Comunitatea Europeană neglijează comunitatea locală care a fost uitată.
Referindu-se la situaţia prezentă, Petr Inkei remarcă/face referire şi la
• gradul înalt de instituţionalizare, flexibilitate redusă;
• aprecierea moştenirii culturale naţionale, orientarea spre trecut;
• afinitatea socială, cultura de la nivelul comunităţilor locale.
Caracteristici :
• birocraţie limitată;
• lipsa transparenţei;
• formalitate scăzută;
• sistemul de contabilitate redus (nu există indicatori, monitorizare);
• lipsa cifrelor exacte sau a termenelor limită (de ex.: până în 2010, centrul cultural va avea 1.000 vizitatori);
• lipsa unei strategii oficiale.
Mai trebuie remarcată aşa numita Lege „1%” (acea cotă parte din impozit direcţionată spre fundaţii, asociaţii) dar din aceşti bani doar 10 % sunt îndreptaţi spre cultură, restul fiind pentru activităţi sociale, sănătate, sport etc.) şi ca sursă alternativă Fondul Cultural Naţional (NKA) care, însă, funcţionează fără transparenţă.
În final, lectorul anunţă lansarea unui nou program Culture Watch Europe , program al Uniunii Europene, în luna noiembrie a acestui an, program care îşi propune să aibă funcţia unui sfătuitor.
Interpelări:
• Reprezentant al comunităţii locale: nu a fost menţionată relaţia guvern-societate civilă. În prezent se merge pe următoarele idei: îmbunătăţirea identităţii naţionale, îmbunătăţirea cooperării dintre instituţiile culturale, educaţia adulţilor, dar în realizarea acestora trebuie mai mult sprijin din partea municipalităţii.
• Doamna Agnes Kovacs Biro , secretar de stat în Ministerul Educaţiei şi Culturii:
• nu a fost menţionat folclorul, care a fost parte a mişcării de protest; dansul popular este predat şi în Japonia;
• înţelegerile internaţionale sprijină valorile importante, valori care sunt privite la fel şi de UNESCO;
• activitatea civilă este în legătură cu moştenirea istorică, dar există organizaţii mici care colaborează cu Ministerul şi ajută la crearea legăturilor internaţionale;
• legătura politică-cultură este o problemă.
B. „Pecs – capitală culturală europeană 2010” – Agnes Simon, membru în stafful acestui program
Istoric : Oraşul Pecs şi-a depus candidatura, pe lângă alte 10 centre, pentru acest program în 2004. În perioada 2004-2006 au avut loc discuţii, rămânând doar 7 centre în etapa a II-a, în final obţinându-se rezultatul dorit.
Strategia proiectului s-a bazat pe cifra 5:
• Pecs – un oraş de mărime mijlocie cu spaţii locuite de oameni;
• un oraş cu moştenire culturală şi inovaţie artistică;
• un oraş multicultural cu straturi culturale diferite;
• un oraş al regionalismului ungar;
• un oraş – poartă culturală deschisă spre Balcani şi spre alte ţări care nu aparţin Uniunii Europene.
Anii pregătitori, 2006-2009, au fost organizaţi astfel:
• 2006 – anul moştenirii culturale;
• 2007 – anul educaţiei, al instruirii;
• 2008 – anul culturii mediului şi îngrijirii medicale (sunt stabilite 135 programe);
• 2009 – anul culturii religioase.
Una dintre ţintele programului a fost cooperarea cu parteneri regionali, naţionali, internaţionali dar în principal cu Istanbul şi Ruhr . Astfel vor avea loc proiecte comune cu instituţii culturale din Slovenia, Serbia, România şi, bineînţeles, Ungaria.
Logo-ul programului cultural „2010 oameni pentru 2010” – până acum la proiect au participat peste 200 de voluntari.
Bugetul alocat programului de către U.E.: 35 milioane Euro (2009), peste 100 milioane (2010)
Bugetul alocat se va folosi pentru construirea unei săli de spectacole (28 milioane E, în perioada septembrie 2008 – aprilie 2010), refacerea muzeelor, refacerea pieţelor, refacerea infrastructurii (dezvoltarea aeroportului, îmbunătăţirea transportului cu trenul etc.).
• Politica culturală naţională din perspectiva centrelor culturale – prezentări ale asociaţiilor naţionale a centrelor culturale
• AUSTRIA – 315 membri , 1991
Asociaţia a reuşit să înfiinţeze în Minister Departamentul de iniţiativă culturală.
Strategia Asociaţiei se bazează pe tradiţie şi inovaţie. Se observă o creştere a bugetului cu 40% în 2006. Totuşi, din bugetul total alocat culturii, doar 1% este pentru iniţiativă culturală, 80% pentru arta”înaltă”.
A întâmpinat dificultăţi în a strânge cei 10-20% din partea administraţiei locale pentru proiecte culturale UE.
Centrele culturale nu îşi vor mai putea baza activitatea doar pe voluntariat. „Culture is not based on fortune, but it costs a fortune”. (Cultura nu se bazează pe „noroc” dar are nevoie de o „avere”)
• BELGIA – partea flamandă
Regiunile au putere în domeniile care au legătură cu regiunea sau teritoriul lor.
Comunităţile locale au putere de decizie în ceea ce priveşte cultura (teatre, festivaluri etc.).
Asociaţia are 137 membri, dintre care 59 centre culturale şi 78 centre comunitare.
Bugetul alocat de Ministerul Culturii, Tineretului, Sportului şi Mediei pentru cultură este de peste 882 milioane euro.
Direcţiile de interes în sectorul cultural sunt: cultura pentru adulţi , cultura pentru amatori şi politicile culturale locale.
În ceea ce priveşte centrele culturale în partea flamand[, guvernul local ia iniţiativa şi asigură finanţarea.
Nevoile comunităţii sunt baza centrului cultural. Din comitetul director fac parte şi reprezentanţi ai comunităţii. Comitetele au libertatea de a-şi alege programul cultural.
Asociaţia Naţională a Centrelor Culturale este recunoscută oficial ca reprezentant al centrelor culturale. Centrele culturale sunt independente, se întâlnesc pentru schimburi de experienţă, pentru a lucra împreună, pentru a căuta soluţii pentru problemele lor.
În ceea ce priveşte strategia pentru viitor, aşteptările asociaţiei sunt o politică culturală pozitivă, respectiv un nou act al centrelor culturale.
• BELGIA – partea vorbitoare de franceză
Istoric : Politica „centrelor culturale” a început în anii '60, în 1970 dându-se o lege are permitea crearea de centre culturale locale şi regionale. În 1992, printr-un decret se recunoştea existenţa a 117 centre culturale, dintre care 12 regionale şi 105 locale.
Structurare : centrele culturale sunt organizaţii non-profit, comitetul director este format din reprezentanţi ai consiliului local, regional, ai Ministerului şi ai societăţii civile
Misiune : este definită printr-un act, din 4 în 4 ani.
Finanţare : Ministerul Culturii, autorităţile locale, regionale şi, indirect, de Ministerul Muncii.
Centrele culturale au nevoie de investiţie în resursele umane.
«Twice culture – twice money.»
• UNGARIA
Asociaţia a avut 77 membri.
În urma unui chestionar efectuat în urma reorganizării acestora din perioada 2006 – 2008, au fost identificate 61 centre culturale, dintre care 25 la Budapesta, 2 în oraşele mari, 13 în oraşele mici iar restul în mediul rural. 28 instituţii au fost transformate, 5 sunt în curs de modificare, 27 au rămas neschimbate (56%) iar despre 4 nu sunt date.
Vizitatorii acestor centre culturale sunt în număr de 9 milioane,
Finanţare este în proporţie de 67% din fondurile administraţiei locale şi 33% fonduri din autofinanţare.
Se observă tendinţa administraţiei locale de a scăpa de povara economică dată de sectorul cultural, accelerarea în procesul de schimbare precum şi scăderea numărului de angajaţi.
În ceea ce priveşte oraşul Pecs, administraţia locală a fost nevoită să aloce mai multe fonduri culturii datorită programului cultural „Pecs - capitală culturală europeană, 2010”.
• DANEMARCA
Asociaţia a fost fondată în 1987, are 80 membri, ~ 4 milioane vizitatori /an, 3.000 spectacole/an.
Activitatea asociaţiei este îndreptată spre informare, programe educaţionale, consultanţă, dezvoltare, cercetare, reprezentare, lobby.
Politica guvernului este axată pe moştenirea naţională şi pe elita artistică şi creativă.
Politica culturală naţională sprijină instituţiile importante la nivel regional şi naţional.
Fiecare centru cultural este finanţat la nivel local.
Asociaţia primeşte 67.035 Euro/an în timp ce Asociaţia centrelor sportive primeşte 67 milioane Euro/an.
În procesul contractării de fonduri, de încearcă o particularizare, precizându-se ce face un centru cultural şi nu poate face o altă instituţie de cultură.
• FINLANDA
Nu există obligaţii date de legislaţie deşi serviciile culturale şi artistice sunt considerate servicii de bază.
La nivel municipal, există comitete pentru cultură şi lucrătorii din cultură.
Se observă o creştere a responsabilităţii municipalităţii şi faptul că micile oraşe suferă de lipsa resurselor la nivelul cultural.
Centrele culturale tradiţionale sunt în legătură cu municipalitatea, fiind adesea parte din administraţia acesteia. Există puţine centre private. Administraţia de stat ajută structurile şi organizaţiile dar nu centrele culturale.
Finanţarea este asigurată de municipalitate, din taxa pe bilete şi de la sponsori (care sunt interesaţi mai mult de proiecte)
Tendinţele care se observă sunt: calitatea în serviciile culturale, cultura şi serviciile artistice sunt supraevaluate
Planurile de viitor sunt: căutarea de parteneri independenţi, creşterea activităţii socio-culturale precum şi îndreptarea spre educaţie.
• GERMANIA
Numărul de membri este de 500, dintre care 90% sunt asociaţii independente, finanţate de municipalitate sat de stat.
Activitatea centrelor culturale este influenţată de existenţa a 16 politici culturale
Bugetul este de 8 miliarde Euro/an, din care 76.000 E/an sunt din partea guvernului.
|
